Prima dragoste:)

                           

      Mă trezesc intr-o dimineata de primavara cu obişnuita ceaşcă de cacao fierbinte la pat.  Mamina-Bunica mea asteapta sa o termin pentru ca apoi sa imi continui ritualul de dimineata. Ma cuibăresc din nou in plapuma calda sa mai zabovesc cinci minute. “– Hai Corina, ca e 7 si 5 deja”. Ma ridic si ma imbrac absenta si distrata neauzind parca intrebarile bunicii mele. “-Astazi ai româna cu doamna Milaş?” – Da, ii raspund, zambind. –Iara razi de ce iti amintesti?”. Fara sa spun nimic ma indrept spre birou si incep sa imi incarc ghiozdanul cu nu mai putin de opt caiete pentru limba si literatura romana, 4 de teme si 4 pentru clasa..a da,  să nu uit caietul pentru pedepse....

      Plec in sfarsit spre scoala. Imediat ce ies din bloc ma intorc sa-i fac cu mana bunicii mele care ma priveste de la geam. Ghiozdanul rosu si patratos ma cocoşeaza. Mă strecor cu greu prin mulţimea de oameni mari care au venit la aprozar de dimineaţă sa-şi facă cumparaturile. In harmalaia de acolo, ajung in fata ferestrei mici, ma ridic pe varfuri sa ma uit ce sucuri au la dozator..”Un pahar de kiwi va rog”.  Il beau cu sete in ciuda petelor ciudate care se observă pe paharul de sticla şi plec mai departe.

      In faţa şcolii, mai scot o sută de lei  si imi cumpar o guma turbo cu surprize. Intru cu grija in curte si o iau pe langa perete sa ma feresc de mingile de la ora de sport si de copiii care alearga in toate directiile. Urc scările in fugă si ajung in sfarsit in fata clasei a Va I. Nici nu apuc bine sa ma instalez in prima banca de la fereastra că tot zgomotul din clasă inceteaza subit. In clasă intra sontâc sontâc, schipatand incet dar sigur catre catedră, doamna Milaş.  Cu privirea –i obisnuita, scrutatoare si dura se aseaza tacticos la catedra. Din geanta scoate un teanc de lucrari. Copiii incep sa se agite si sa-si frece mainile uitandu-se unul la altul.

      - Am apucat sa corectez lucrarile voastre de evaluare a claselor 1-4. Cea mai mare nota..o are..stati asa sa-mi pun ochelarii...Leonte. Cine-i  Leonte Corina? 9,80

      Ma ridic.

      - Da, ea..in rest cam slabut. O sa vi le zic pe toate ora viitoare. Acum hai sa auzim tema, ia Corina zi tu draga.

      -Imediat, doamna profesoara. S-o gasesc.

      - Hai mai repede. Ti-ai facut-o?

      - Da doamna profesoara...raspund timid si inrosindu-ma in acelasi timp , cautand disperata in cele 8 caiete de romana insirate pe banca.

      - Pai hai mai repede, ca doar n-o sa te astept toata ora. Ce te faci ca o cauti atata? Nu ti-ai facut-o, e clar.

      - Gata doamna profesoara am gasit-o, am scris-o din greseala in caietul de gramatica, in loc de cel de literatura.

      - Hm, bine hai sa auzim...baiatul din spate in pulovar albastru, tu urmezi, sa vedem daca esti asa vorbaret si la ora.

      Era Andrei, ma uit la el inainte sa incep sa citesc. Imi aud bataile inimii si ma cuprind emotiile. Nu-mi dau seama daca din cauza orei sau din cauza lui. Imi citesc tema si scap cu viata de inca o ora interminabila de romana. La sfarsitul ei, doamna Milas ma roaga ca de acum inainte sa controlez temele colegilor mei inainte de ora. Apoi dispare pe usa, iar harmalaia se dezlantuie din nou. Ma indrept grabita spre colega mea Gabi.

      -L-ai intrebat?

      - Pe cine?

      - Pe Andrei...daca ma place, l-ai intrebat?

      - A..nu, nu am apucat

- De ce?

- Pai...ieri am plecat mai repede de la scoala, hai ca o sa –l intreb azi.

-Bine hai lasa, ii zic si ma intorc la banca pentru ca intrase deja profesoara de geografie.. Pe pupitrul meu gasesc oracolul, caietul de amintiri. Ultima oara fusese la Andrei. Nerabdatoare, ma apuc sa il citesc, fara sa mai aud nimic din ceea ce se intampla in jur. Dau repede paginile la intrebarile care ma intereseaza: “Pe cine iubiti in afara de familie? Raspuns: Pe tine, (dar acum ca am un rival...) “Ati dansat vreodata cu persoana iubita? R: Din pacate nu, dar sper. Ati vrea sa fiti mereu impreuna? R: Cu tine? Daaaa. Ce-ati face daca ati avea o suma imensa de bani? R: Mult bine si as incerca sa te cuceresc Un cuvant de sfarsit de oracol..R:  Te iubesc. Totusi, aveti sa-mi puneti intrebari ? R : Chiar il iubesti pe Cristi Ploaie ? Daca ti-as fi cerut prietenia inaintea lui Cristi ai fi acceptat? Mai am sperante la tine?

      In timp ce nu mai imi incap in piele de bucurie, ma gandesc sa ii spun lui Cristi mai repede ca vreau sa ne despartim. Ii scriu un bilet scurt si cuprinzator “Adio” si i-l trimit in timpul orei prin intermediul unei colege de incredere, Domnica. Apoi am grija ca Andrei sa afle de noua mea decizie.Cum? Tot prin mesageri. La sfarsitul orelor, ma pregatesc sa plec acasa, nu inainte de a o descoase pe Gabi inca putin.

-Zi, l-ai intrebat?

-Da...a zis ca te place.

- Asta stiu si eu, mi-a scris in oracol da a mai zis ceva, vrea sa fim prieteni ?

- Asta nu stiu, nu l-am mai intrebat, hai ca trebuie sa plec, vorbim maine.

Zapacita cum sunt imi amintesc ca mi-am uitat echipamentul de sport in clasa. Ma intorc sa il iau si in timp ce cobor scarile, il vad pe Andrei. Ne oprim sa vorbim.

 -Am auzit ca te-ai despartit de Cristi...

- Da, pai, nici nu se poate spune ca am fost impreuna, nu avea nici un rost.

- Uite vreau sa te intreb ceva..

-Zi...

- Ma gandeam...daca vrei sa fii prietena mea...

- Pai nu stiu, cred ca da... nu sunt sigura...ma gandesc si iti spun maine

- Bine...dar cam in ce procent crezi ca vrei?

- Pai cam 99%, dar iti spun maine....bine?

-Bine...

Plecam stangaci si fericiti fiecare spre casa lui. In  ziua urmatoare ii transmit printr-un biletel ca “da”. Si aici incepe povestea...

      Intr-una din zile ma aflam in pauza dintre cele doua ore de romana consecutive. Ma intorc de pe coridor si deschid manualul lasat pe banca.. Inauntru gasesc o un bilet impaturit. Il deschid si il citesc. Este o scrisoare de dragoste. O scrisoare de dragoste de la Andrei. Lunga de 4 pagini.  Ajung acasa si o ascund sub patul din dormitor, sub covor. Ii raspund si eu la fiecare scrisoare. Apoi le recitesc dupa amiezele, cand nu e nimeni de fata.. Ne vedem la scoala apoi ma conduce acasa in fiecare zi. Pe strada jucam verde stop pe pupicuri pe obraz. Bineinteles ca nici unul dintre noi nu avea la el frunze verzi. Asa ca pupicurile se inmulteau. In drumul spre casa ne oprim in gangul dinaintea blocului meu si ne pupam pe obraz de vreo 20-30 de ori. Apoi discutam despre nimicuri, ne mai dam cate o scrisoare si plecam sa nu pierdem  filmul “Salvati de clopotel”.

      Cateodata, inainte de scoala, ne intalnim in parc, ne jucam prin copaci si pe aleile mustind a toamna. Imi aduce lalele...zilele trec in aceeasi rutina frumoasa, parc, scoala, chinuitoarele ore de romana in care sunt ba laudata, ba balacarita de doamna Milas, pupicuri, scrisori, lalele. Intr-o zi ma intreaba daca nu vreau sa ne sarutam.

      - Nu stiu Andrei, eu zic ca suntem prea mici, hai sa mai asteptam.

Pe la sfarsitul clasei a v-a lucrurile incep sa se schimbe. Andrei, baiatul romantic si parca prea matur pentru varsta lui, deodata, nu mai poate sa ma conduca acasa. Fara nici o explicatie. O zi, doua, cinci, noua. Atunci, tot fara prea multe explicatii ii spun ca vreau sa ne despartim. Vine banchetul de sfarsit de an. Ma invita la dans si redevenim prieteni. Apoi, intr-un mod ciudat si inexplicabil nu vorbim deloc o vara intreaga. La inceputul clasei a sasea primesc un telefon. Era Andrei.

      - Uite, ma gandeam ca ar trebui sa ne despartim din nou.

      - Pai dupa ce nu ne-am vazut o vara intreaga si nu ai dat semn, mi se pare normal, zic eu, dar as vrea sa mai vorbim la scoala, sa lamurim lucrurile.

      La scoala ma ocolea in continuu. Profesoara de geografie, doamna Barbu ma opreste intr-o zi pe coridor:

      - Leonte, as vrea sa vorbim despre ceva. Uite, am vorbit si cu doamna profesoara de biologie, si avand in vedere ca esti o eleva buna, ai terminat cu 10 anul trecut, noi am vrea sa te muti la o alta clasa mai buna, la a vi-A B la doamna Lazarescu. Vorbeste cu bunica ta si muta-te cat mai repede.

     

Reticenta la inceput, si fara voia mea, in scurt timp m-am mutat. Dupa un timp, in timpul orei de engleza vorbesc cu profesoara despre fostii mei colegi.

      -A, imi spune, stii cine s-a mutat din clasa? Andrei, Andrei Tică, baiatul ala dragut si gentil, s-a mutat la Ramnicu Valcea pare-mi-se. Era un baiat bun.

      In seara aceea, pentru prima oara am plans. Din dragoste.

http://www.youtube.com/watch?v=kHBhdKaDvks