Oamenii care trec si atingerea sufletelor

Oamenii care trec prin viata mea sunt cei care imi ating sufletul la care eu singura ajung foarte greu si dupa foarte multe drumuri fara inceput si fara de sfarsit.. Ei ma ajuta sa ma cunosc, sa ma oglindesc, sa ma razvratesc, sa ma caut, sa ma pierd si sa ma intreb la capat de zi eu de ce traiesc?Ei sunt intrebarile si raspunsurile, teama si bucuria, inaltul si vidul, esenta si nimicul E ca si cand as respira si as expira o bucata din ei si din mine si in acelasi moment se realizeaya un transfer subtil si sublim de suflet, de simtire. Daca rad si daca plang, daca iubesc si daca sufar daca pleaca si daca vin, o bucatica din ei va ramane intotdeauna cu mine. Si atunci ma intreb eu cine sunt? Sunt o parte din intreg si mii de parti din alte parti? Sunt si eu o parte din ei?Si ei cat sunt din mine?Si eu intreaga unde sunt? Cel mai tare nu ma doare ca poate niciodata n o sa gasesc raspunsuri sau poate n o sa gasesc nici macar intrebarile potrivite..
Ma doare ca multi dintre ei n or sa stie niciodata cat de mult ii iubesc..

Acolo in inima sa strang toate, ca intr-curcubeu care daca ar fi perfect ar cuprinde toate culorile percepute de ochiul uman. Dar ea, inima, fara a fi perfecta, lasa de la ea esenta...