marți, 6 mai 2008

Despre oamenii buni

Sunt momente in viata in care pur si simplu iti vine sa razi si in acelasi timp sa ti fie rusine pentru toate lucrurile de care te -ai plans vreodata. Problemele care ti se pareau odata atat de mari acum par niste purici atat de usor de strivit. Si ti-e rusine. Pt ca esti inconjurat de oameni cu o forta interioara incredibila si cu o iubire infinita care pur si simplu te copleseste. Si te intrebi de unde au atat de multa lumina cand au atat de multa durere in jur?Ei cu ce se hranesc?Ai vrea sa -i iei in brate si sa le iei toata suferinta si sa le spui ca totul o sa fie bine. Dar si tu si ei stiu ca nu -i asa de usor. Pentru ca bolile si problemele de familie grave si cate si mai cate nu trec peste noapte.. Atat de multe trairi te incearca de mila, iubire, de indignare, de suferinta alaturi de ei, dar cel mai mult si mai mult te doare neputinta. Neputinta ta si a lor de a putea schimba lucrurile radical. E ciudat cum tocmai prin ei devenim si noi mai puternici.As vrea sa iau toate lacrimile oamenilor buni si sa le ingrop intr-o mare. O mare de lacrimi in care suferintele sa fie tocate de valuri si aruncate apoi pe o plaja moarta undeva la capatul lumii...Si acolo..alaturi de alte mortaciuni aruncate de apa sa putrezeasca si in trecerea timpului sa se confunde apoi cu nisipul...